Sunt “legala”

Astazi se adauga roza cu numarul 18 buchetului vietii mele. Sufletul meu e un amalgam de sentimente, multe cotradictorii. Ma simt fericita, caci totusi o singura zi din an ne este rezervata in totalitate, dar ma simt cuprinsa si de o stare melancolica, iar amintirile ma napadesc. La fiecare aniversare priveam in fata: la 7 ma gandeam ca in curand voi devenii scolarita, la 14 ani, pentru prima data, m-am simtit o persoana cu responsabilitati caci am primit buletin, insa acum m-am simtit fortata sa privesc si inapoi. Parca ieri am plans la gradinita deoarece nu vroiam sa raman acolo fara parinti, parca acum o clipa incepeam o etapa noua a vietii mele, scoala sau liceul. Prima data in viata am simtit, nu ca am mai crescut, ci ca incep sa imbatranesc. Stiu ca e un pic cam devreme, esential e ca niciodara nu am mai avut astfel de ganduri sau sentimente. E drept ca sunt incantata de faptul ca voi putea conduce, voi avea un cuvant de spus in ceea ce priveste vitorul patriei mele si de ce nu voi putea consuma alcool legal, insa sunt si constienta de faptul ca drepturile aduc alaturi de ele si indatoriri. Cert e faptul ca voi fi luata mai in serios ca pana acum de persoanele din jurul meu si, in final, trecand peste momentele melancolice, ma simt bine ca sunt majora. Tu cum te-ai simtit cand ai implinit optsprezece ani ?